Vânător urban în Santiago

Vânător urban în Santiago

Pentru 95% din locuitorii planetei, Santiago e un loc fără însușiri. Un gigant anonim. O pată albă. Sau mai bine zis cenușie – dă un search pe Google Images, și tot ce apare sunt panorame impersonale, turnul Costanera, sau aglomerări de blocuri văzute de sus având în fundal, invariabil, cordiliera, de parcă personajul principal nu ar fi orașul în sine, ci monumentalul peisaj spre care îți blochează vederea.

Ce surprize îți rezervă, însă, capitala chiliană la un zoom in? Câte detalii prind contur, câte culori care înainte se amestecau într-un gri neutru încep să se distingă, cum transpare temperamentul orașului, văzut de aproape?

Când locuiam în Santiago luam des orașul la pas. Încet, prin cartiere, cu telefonul la îndemână, mă dădeam de trei ori peste cap și mă prefăceam într-un fel de vânător de comori urbane. Sâmbete însorite, duminicile după ce terminam de alergat, rămâneam și mă pierdeam, căutând frumusețe.

Făceam mereu ceva kilometri – orașul nu e unul care să-și aștearnă nurii pe tavă în fața ta. Ce mai supraviețuiește din patrimoniul istoric e împrăștiat într-un perimetru amplu, dosit la umbra unor turnuri de beton, ascuns după câte o perdea de case anoste, prin Paris-Londres, Yungay, Brasil, Concha y Toro, sau pe străzile dosite din Providencia. Trebuie răbdare și spirit de observație. Poți descoperi vechi palate neogotice azi în paragină, pasaje de o frumusețe austeră, germanică, colțuri de Londra sădite la poalele Anzilor, clădiri de o eleganță rigidă în “stil european”, deși nu seamănă cu niciun oraș pe care-l vizitezi în Europa.

Simțeam cumva nevoia unui context, a poveștilor din spatele ornamentațiilor germane, a singurătății și atmosferei ușor lugubre pe care o simțeam uneori. Era multă liniște pe străzile din Santiago. Dar imaginația vine în ajutorul curiozității nesatisfăcute, și-mi închipuiam corbi zburând prin camere întunecate, fantome sorbindu-și ceaiul pe lângă biscuiții de la once, cufere vechi care trecuseră oceanul, după o lungă aventură atinseseră din nou uscatul în haoticul Valparaiso, unde renăscuseră pentru o nouă viață acolo unde nordul este sud.  



Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.