Bogota, cu griurile ei nuanțate, cu cărămiziul blocurilor construite în ultimele două decenii. Bogota, cu aglomerația din Transmilenio, cu aroganța ei de capitală tropicală aflată mai presus (cu două mii șase sute de metri mai presus) de Columbia caldă. Bogota, artiștii ei triști, librăriile și bibliotecile invadate de cărți de toate felurile, burnița de după-masă, soarele de dimineață ce anunță ploaie, curcubeele peste munți, vânzătorii ambulanți de mango verde, de cafea, de chontaduro, de canelazo, de salată de fructe, de obleas, Bogota în care seara străzile miros a ceai fierbinte și jumări. *** Îi admir și-i invidiez pe cei care
