Cândva demult, când atrocele 7-1 încă nu schimbase cursul istoriei universale a infamiei, când furtuna ale cărei rafale au însoțit gol cu gol meciul Germania-Brazilia din 2014 nu se abătuse asupra Orașului Minunat, când nimănui nu-i trecea prin cap că Tom Jobim avea dreptate când spunea, în A Felicidade, că tristețea n-are sfârșit iar fericirea-i ca o pană care doar plutește când adie vântul, în fine, când totul era încă posibil în lume, fete și băieți cu corpuri sculptate de Rodin își pasau mingi la apus pe plaja Ipanema. Rio era tot o samba și un galben-verde pal și ei
