close
Columbia

San Agustin – misterele Poporului Sculptor

Drumul înaintează prin frunziș, și de-a dreapta și de-a stânga, sub platforme acoperite cu tablă ondulată, te privesc statui vechi de peste o mie de ani. Sunt figuri antropomorfe, imobile, înghețate în gesturi solemne.

De exemplu una care pare a înfățișa o maimuță. E amplasată într-o scorbură, între rădăcinile unui arbore bătrân acoperit de mușchi des, îmbrățișat de pădure, îmbrățișată la rândul ei de norii fără sfârșit care se întind deasupra Masivului Columbian. Și deși fiecare – statuie, copac, junglă și nori – aparține unei scale diferite a timpului, par să fie aici de când e lumea.

***

Parcul Arheologic San Agustin se întinde pe câțiva kilometri pătrați la o jumătate de oră de orășelul omonim, o așezare colonială pitită între pantele abrupte ale Anzilor din sudul Columbiei. Orășelul e renumit nu pentru arhitectura colonială (din care, la drept vorbind, nu se păstrează cine știe ce), nici pentru dealurile de un verde catifelat acoperite de plantații de cafea, banani și trestie de zahăr care-l înconjoară, ci pentru o mare de statui. Într-un uriaș perimetru care se întinde până hăăăăt la câteva sute de kilometri depărtare, au fost descoperite și continuă să se descopere și în ziua de azi sute de sculpturi îngropate, aparținând unui misterios popor precolumbian fără nume.

Puțin cunoscut pentru cei care nu sunt familiarizați cu Columbia, cel de la San Agustin e de fapt unul dintre cele mai importante complexuri arheologice nu doar din țară, ci de pe întregul continent sudamerican.

Ajung în parc într-o dimineață de marți, năucă după o noapte dormită doar pe jumătate în autobuzul care m-a adus din Bogota. La intrare, un ghid își oferă serviciile pentru modica sumă de 80.000 de pesos (vreo 25 de euro), care nu include biletul de intrare. Zic pas.

Muzeul de la intrare îmi oferă – pentru început – toate informațiile pe care pot să le absorb la o primă vizită. Zice, de exemplu, că datările cu carbon au dat rezultate contradictorii. Unii arheologi plasează monoliții în primul mileniu creștin, alții chiar mai înainte. Cert e că civilizația care le-a produs se stinsese secole bune înaintea invaziei europene în Americi.

Mai mult, sculpturile – amplasate în incinte subterane probabil funerare, au fost găsite de-a lungul istoriei nu de arheologi, ci în principal de căutătorii de comori.Măruntaile pământului sunt singurele care au reușit să păstreze mormintele intacte aproape două milenii, dar săpători clandestini au găurit regiunea ca pe un șvaițer, scoțând tot ce e de valoare și distrugând ce nu e. Dacă incintele conțineau și piese de aur sau ceramică, acestea s-au furat înainte ca oamenii de știință să sosească oamenii la fața locului.

În restul zilei, iau la pas aleile pietruite din parc. Sunt kilometri buni prin pădurea tropicală, întrerupți de luminișuri cu gazon englezesc, în care, sub șoproane care să le ocrotească de soare și ploi, statuile își întâlnesc privitorii.

Colți ascuțiți, personaje care țin în brațe figurine umane, șopârle care încalecă oameni, feline, bărbați cu sceptre sau cuțite, păsări cu șerpi în gură, femei cu coliere groase și coroane în păr mă însoțesc până după-masa târziu. Sunt peste 500 de statui descoperite în San Agustin și împrejurimi, și niciuna nu e identică cu alta. Fiecare sculptură e unică, și acesta e unul dintre lucrurile care face cultura de la San Agustin atât de importantă și misterul ei atât de greu de dezlegat. Orice interpretare pe care am putea-o da e la ani lumină de complexitatea și bogăția gândirii unei lumi ale cărei secrete au intrat în pământ și niciun căutător de comori nu le poate dezgropa.

***

Dar Parcul Arheologic San Agustin nu e singurul loc în care se găsesc monoliți ai culturii poporului sculptor. Situl La Pelota, la vreo șase-șapte kilometri de sat, are singurele statui acoperite de culori.

Am venit aici pe jos, ignorând sfaturile biroului de turism cum că e departe, că nu pot ajunge acolo într-o singură zi, sau dacă ajung, obosesc. Mai bine iau un tur – la modica sumă de 90.000 de pesos voi avea parte de patru ore de călărie până acolo și ghidaj gratuit! Dar mersul pe jos e gratis, coclaurii mă relaxează, și în loc de ghidaj am parte de libertatea de a sta cât vreau să admir fiecare statuie.

Mă așez, deci, în fața uneia dintre statui, scot caietul și creioanele și încep să desenez. Timp de patruzeci de minute, două grupuri, cu doi ghizi diferiți, se perindă în jurul meu.

Două istorii total opuse și probabil la fel de halucinante îmi ajung la urechi. „Sculptura reprezintă omul-jaguar, priviți-i colții fioroși”, zice primul ghid. „E zeița fertilității, vedeți că ține în brațe un bebeluș nou-născut”, zice al doilea.

Sigur, e șamanul principal, e vampirul cu colți de argint, e zeul protector, e stăpânul tenebrelor, mama răsăritului, soarele și luna, fiara primordială, vraciul tămăduitor, moartea, viața, e ce vrem noi să fie atâta vreme cât nimeni nu știe cu adevărat.

Ce rol aveau sculpturile? Ce reprezintă ele? Cine erau creatorii lor și ce adevăruri la care nu avem acces au plăsmuit ei în piatră?

Sigur, misterele se cer dezlegate, dar în cazul de față poate ar trebui să rămânem doar cu întrebările.

Tags : arheologieColumbiamonumenteSan Agustinsculpturi
Paula

The author Paula

După nouă luni de călătorie cu rucsacul în America de Sud în 2012, am luat o decizie: aici e de mine. Simplu și fără regrete. Sunt în Columbia de doi ani, călătoresc cât mă lasă viața, învăț dansuri cubaneze, și visez la Amazonia.

3 Comments

  1. Ft interesant. Figurile antrhopomorfe si zoomorfe le întâlnești aproape in toate culturile preistorice. Astea pe care le-ai văzut tu, îmi transmit un mister care-i îmbrăcat într-o geometrie plăcută ochiului meu. Îmi transmit o curiozitate . Vreau sa știu m mult despre această cultură dispărută ( zeii, șamanii?) Mă bucur ca ești curioasă sa vezi și afli cât m mult din lumea asta! 👏👏👏👏👏👏👏👏👏👏👏👏👏👏👏👏👏👏😘👏cu multă admiratie, Toni

  2. Statuile astea mă duc cumva cu gândul la Cimitirul Vesel de la Săpânța. Poate reprezintă și ele tot ceva din trecuta viață a răposatului.

Leave a Response