Plata în natură

Plata în natură

Am avut odată un job.

Pe lângă niscaiva bănuți, mă plăteau în natură.

În pelicanii care se apropiau de mine când înotam în mare,

în vântul ce-și schimba direcția la prânz,

în nisipul de sub tălpi,

în marea de opal,

în Calea Lactee care se lăsa văzută noapte de noapte din hamacul în care dormeam,

în munții golași din depărtare,

în șopârlele cu burta albastră care se piteau după pietre,

în pescărușii negri și cardinalii roșii,

în lumina după-amiezei târzii,

în norii violacei ce-l aduceau pe Juyá

în ploile care-mi înecau hainele din cufăr,

în liniștea oceanului când se crăpa de ziuă,

în mirosul de pește mort al uraganelor de septembrie,

în bălțile pe care le lăsau în spatele casei,

în orăcăitul metalic al broaștelor,

în crabii pierduți care-și căutau vizuina lângă biroul meu,

în coralii roșii agățați în vreun năvod pe care mi-i aduceau copiii,

în liniștea care se lăsa brusc când dispărea briza,

în linia infinită a orizontului.

 



Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.