close
Brazilia

Fotbal pe plajă

Cândva demult, când atrocele 7-1 încă nu schimbase cursul istoriei universale a infamiei, când furtuna ale cărei rafale au însoțit gol cu gol meciul Germania-Brazilia din 2014 nu se abătuse asupra Orașului Minunat, când nimănui nu-i trecea prin cap că Tom Jobim avea dreptate când spunea, în A Felicidade, că tristețea n-are sfârșit iar fericirea-i ca o pană care doar plutește când adie vântul, în fine, când totul era încă posibil în lume, fete și băieți cu corpuri sculptate de Rodin își pasau mingi la apus pe plaja Ipanema.

Rio era tot o samba și un galben-verde pal și ei săreau, se dădeau peste cap, șoldurile li se unduiau în timp ce mingile zburau deasupra capetelor, piruete, driblinguri, salturi, giumbușlucuri. Fiecăruia-i venea rândul să se dea în spectacol, fiecare făcea spectacol, fiecare era spectacolul în sine, spectacolul cu S mare, care n-are nevoie nici măcar de spectatori pentru a fi ceea ce este.

Era plăcut să te plimbi pe Ipanema în amurg. Felinarele chiar se aprindeau după lăsarea serii (fapt nemaiauzit!), Dois Irmaos vegheau discret (cât de discret poate fi un munte cu două vârfuri care se înalță direct din ocean) miile de corpuri răsfirate pe plajă, valuri, frunze, oameni și păsări păreau să danseze pe ritmul sincopat al unei bossa nova pe care nimeni nu o auzea, dar pe care toți o simțeam cumva în noi.

Brazilia era capitala bucuriei. Rio de Janeiro era regatul jocului. Ipanema era împărăția libertății, iar Dumnezeu – știam cu toții – era brazilian și locuia într-o favelă pe un deal cu vedere la Atlantic. De acolo, la un casetofon învechit, dădea seară de seară drumul la muzica universului.

În serile acelea pe Ipanema, valurile aduceau pe plajă caravele naufragiate, omenirea clădea pentru eternitate biblioteci din cărți de joc, jungla deasă îmbrățișa mașinile care galopau pe trotuare, stoluri de anaconde albastre planau deasupra refluxului violet, urși polari încoronau gazele cu branhii perlate, bătrânii întinereau, ologii se vindecau, săracii se plimbau în calești de aur înveșmântați în piei de vulpe argintie. Pelé se năștea a doua oară.

În serile acelea pe Ipanema, totul era posibil.

Totul, mai puțin ce a urmat.

Tags : amintiriBraziliaCampionatull MondialfotbalIpanemaplajaRio de Janeiro
Paula

The author Paula

După nouă luni de călătorie cu rucsacul în America de Sud în 2012, am luat o decizie: aici e de mine. Simplu și fără regrete. Sunt în Columbia de doi ani, călătoresc cât mă lasă viața, învăț dansuri cubaneze, și visez la Amazonia.

Leave a Response