Feminismul e o întrebare deschisă

Feminismul e o întrebare deschisă

Cândva prin 2012, îi făceam un tur prin La Paz, Bolivia, unui băiat marocan cu care mă întâlnisem în autobuzul dinspre lacul Titicaca și care avea mai puțin de o zi de petrecut în orașul care mă găzduise aproape trei săptămâni. 

L-am dus:

  • prin piață (mic dejun api con pastel la o dugheană soioasă, musai de încercat în La Paz) 
  • pe la târgul „vrăjitoarelor” (în care se vând plante de leac, pomade miraculoase, fetuși de lamă pentru ofrande, statuete cu Ekeko pentru noroc și prosperitate, uleiuri vindecătoare, frunze de coca pentru ghicit viitorul și alte astfel de produse ușor ezoterice pentru un occidental) 
  • prin magazinele de suveniruri (unde am văzut niște tehnici de târguială marocane la cele mai înalt nivel, păcat că-mi făcusem cumpărăturile cu o săptămână înainte) 
  • prin fața clădirii San Pedro (nu biserica, ci închisoarea, în care deținuții intră cu tot cu familii, căței, purcei) 
  • la un festival de murale decoloniale 
  • și, ca să încheiem ziua, l-am dus pe marocanul meu la o prăjiturică în Virgen de los Deseos, cofetărie și sediul unei organizații feministe despre care am mai scris

La drept vorbind, pe Nayhane l-a cam contrariat ultima mea propunere de itinerariu, dar cum era băiat destupat la minte, a fost încântat că descoperă o fațetă pe care nu se aștepta s-o cunoască a Boliviei. Țin minte că am avut cu el o discuție lungă și interesantă despre ce e feminismul, căci imaginea pe care o știa el de prin mass media sau ce surse de informare avea nu prea corespundea cu femeile indigene îmbrăcate în costum de cholita paceña care forfoteau în momentul respectiv prin organizație pregătind un atelier despre violența în familie. El se gândea la sufragiste, la femei de carieră care vor să ajungă CEOs, la marșuri pro-avort în marile orașe europene. 

Și atunci ce ar fi feminismul?, m-a întrebat. Cred că înainte de a ajunge la temele punctuale, e o întrebare despre ce este feminin și masculin, ce ne definește și cum ne definim noi, cu ce model de feminin și masculin ar trebui să operăm și cum afectează asta viețile noastre, i-am răspuns. 

Pe vremea aceea, eram ceea ce s-ar numi un baby feminist și nu aveam prea multe lecturi feministe la bord. Dar i-am dat, cred și azi, cea mai bună definiție de care eram și încă sunt capabilă. Pentru mine, feminismul e (sau începe cu) o întrebare pe care ar trebui să ne-o punem toți, și înseamnă în primul rând regândirea conceptelor de feminin și masculin dincolo de ce am fost învățați. De acolo începe cam tot. Și discuțiile teoretice, și practicile feministe, și implicațiile în viața reală, și lupta pentru drepturi. 

***

În septembrie, la târgul de carte de la Barranquilla, Columbia, în cadrul unei dezbateri care avea ca invitate două scriitoare și discuția ajunsese la tema preferinței editurilor tradiționale pentru scriitori în detrimentul scriitoarelor, un bărbat din public le-a acuzat pe invitate (ale căror romane au primit tot felul de premii, dar chiar și așasunt publicate la edituri INDEPENDENTE) că ceea ce se pregătește de fapt e o dictatură a femeilor.

Văd din ce în ce mai des denigrări din astea ale feminismului, mai ales în spațiul virtual românesc, uneori chiar de către femei: cum că ar fi o ideologie care promovează ura față de bărbați, superioritatea femeilor, că ar vrea o lume de carieriste care-și lasă copiii neglijați, de femei care nu știu să gătească, care nu vor să accepte bărbații din viața lor, și așa mai departe.

Mi se par idei periculoase, născute din ignoranță, și mă surprinde și mă întristează mai ales când le văd răspândite de femei care-și trăiesc viața frumos, care au trecut printr-un sistem educativ, au vieți profesionale interesante și stimulante, relații în care (cred că) se simt înțelese și nu suferă abuzuri, care călătoresc fără frică, sunt stăpâne pe vocea lor și pe ce reprezintă, etc.

Cu alte cuvinte, femei care duc vieți care ar fi fost imposibile fără realizările mișcării feministe.

De când locuiesc în America de Sud avansez încet-încet pe drumul ăsta. O iau la dreapta, la stânga, mai gerșesc și-mi dau seama ulterior, dar fac și multe chestii bine. Mai am și mai avem cale lungă de parcurs, dar per ansamblu sunt mult mai fericită, mai împlinită și mai liberă decât dacă aș fi refuzat să mă întreb ce înseamnă să-ți trăiești viața la feminin și aș fi continuat să accept răspunsurile transmise implicit.

Simt deci nevoia să demontez câteva prejudecăți și să-mi sistematizez gândurile despre feminism în câteva puncte cheie:

  • Feminismul e necesar și azi. Printre temele pe care le abordează feminismul se află probleme la fel de presante care n-am auzit să fie rezolvate încă:
    • Violența în familie, cauzele și dinamicile ei
    • Violența statală împotriva femeilor, politicile sistematice de viol, tortură practicade de dictaturi și democrații din toată lumea
    • Feminicidul și formele lui
    • Prostituția, pornografia, corpurile femeilor
    • Sterilizarea forțată a femeilor
    • Noile practici reproductive asistate sau intervenite
    • Cauzele invizibile ale discriminării femeilor la locul de muncă
    • Munca domestică neplătită (sau nerecunoscută)
    • Avortul
    • Drepturile politice și economice de bază (vot, educație, dreptul la proprietate, justiție)
    • Discriminarea (conștientă sau inconștientă, voluntară sau nu, dar reală) în diferite câmpuri
  • Dar în esența lui feminismul nu se limitează la simptome, ci intră într-un nivel mai profund și subtil de abstracțiune și critică. Feminismul e o sumă de practici, reflecții, ipoteze, întrebări, lupte. Nu e o „opinie” cu care ești sau nu ești de acord, nu e o variabilă în baza 2, care acceptă doar opțiunile 0 sau 1.
  • Feminismul nu e împotriva feminității, ci se întreabă dacă accepțiunea convențională a femininului și a masculinului este singura definiție posibilă și corectă. Asta înseamnă că feminismul nu e doar pentru femei. 
  • La nivel de idei, feminismul nu e o cămașă de forță. Nu are o singură postură asupra lucrurilor. Există feminisme, nu „feminism”.Există feminisme care au viziuni diferite, uneori chiar contradictorii, asupra unor teme precum treburile casnice, prostituția, egalitatea pe piața muncii, etc, ceea ce e bine pentru că îmbogățește discuția. Există și critici feministe la fenomene ca #MeToo, discuțiile despre identitățile de gen, termenul „muncă sexuală”, sau alte teme fierbinți. 
  • Ca practică, feminismul poate fi însușit și trăit în tot atâtea feluri câte persoane sunt. Aceleași idei pot repercuta de multe feluri în viețile celor cu care se întâlnesc și unele forme de a trăi feminismul sunt mai fericite sau mai nefericite decât altele. Asta nu invalidează mișcarea feministă per ansamblu. 
  • Una dintre contribuțiile fundamentale ale feminismului e faptul că fiecare corp percepe lumea altfel, fiecare loc fizic de unde privim lumea aduce o altă perspectivă. Feminismul nu e la fel oriunde, și feminismul american poate că nu se aplică ad litteram în România, Kazahstan, Nigeria sau Bolivia. 
  • Ce are feminismul în comun e o intenție, cea de a crea o lume echitabilă în care toți suntem considerați oameni pe deplin. Mai areun filtru de gen prin care se examinează lucrurile pentru a face le face vizibile, și un potențial de schimbare a lor. 

Nu e o postură bățoasă și țâfnoasă, deși trebuie să recunosc că există și feministe care îl înțeleg așa. Autocritica e probabil printre cele mai grele lucruri de făcut, atât în „tabăra” feministă cât și în cea a detractorilor lui, și tocmai incapacitatea de a ne privi în oglindă ne face să împărțim lumea în tabere.

Nu înțeleg rușinea sau jena de a fi feministă, incapacitatea de a ne asuma o postură reflectivă pentru că e polemică. Feminismul nu trebuie salvat sau atacat ca etichetă sau drapel, ci înțeles ca practică interogativă care ne oferă posibilitatea și femeilor și bărbaților de a ne trăi viața mai corect față de noi înșine și ceilalți și mai liber.

Termin postarea asta lungă cu un link către Men Explain Things to Me, minunatul eseu scris de Rebecca Solnit devenit deja un clasic care a fost tradus și publicat în peste zece limbi, româna nefiind printre ele. 



Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.