Evadări din Bogota – pentru drumeți, naturofili și munțomanii ocazionali

Evadări din Bogota – pentru drumeți, naturofili și munțomanii ocazionali

De când m-am mutat în America Latină fac destul de multe drumeții în natură. În țară nicidată n-am avut prieteni munțomani, și în plus mi se inculcase de mică ideea că muntele e pentru alpiniști sau cine știe ce eroi. Țin minte și acum văicăreala mea de dinainte de a pleca pentru prima oară în America de Sud – știam că nu orașele sunt ce are continentul mai frumos, dar pe de altă parte habar n-aveam ce implică mersul pe munte. N-aveam nici echipament, nici cunoștințe, nimic. De încredere în mine, nici nu mai vorbim. În final, încurajată de o prietenă, am intrat într-un magazin de alpinism din București cu o oră înainte să se închidă și am zis simplu: „vreau bocanci pentru Machu Picchu. Plec mâine din țară.” 

A fost, ca să citez din clasici, the beggining of a beautiful friendship. 🙂

Așadar recomand tuturor să se dea jos din turnulețul cu frici, și să o ia pe coclauri. Fiecare după posibilități. Care posibilități sunt în general mai mari decât ne îmaginăm, la urma urmei nu e nimic suprauman în a merge pe jos.

Revenind la subiect: Bogota. Nu știu câți dintre cei care vin pe aici ar renunța la o zi pe la muzee ca să-și dea duhul pe un munte, dar capitala Columbiei e mai mult decât cultură, spectacole, piețe, târguri, restaurante și alte urbănoșenii din astea. Bogota are natură: verde tot anul, splendidă, la o distanță rezonabilă de oraș. Fie că sunt plimbări ușoare prin satele de aici, fie trasee mai grele, fie în zone mai călduțe din vale, fie la frig pe munte, cert e că ai de unde alege dacă vrei un day-trip.

Câteva sfaturi de început:

  • Pe aici există „cultura” drumețiilor cu agenție, comode, cu totul organizat. Zic eu că nu peste tot merită. Există drumeții care nu necesită ghid sau transport închiriat, care au rutele bine marcate și care se pot face pe cont propriu fără mari bătăi de cap
  • Pentru siguranță, evitați zonele verzi din imediata apropiere a Bogotei. De exemplu, munții care se înalță în imediata vecinătate a cartierelor din est (La Candelaria, Chapinero) nu sunt recomandabili, deși există trasee prin pădure. Riscul e mare să fiți atacați. 
  • Parcurile și rezervațiile naturale, nefiind chiar lipite de oraș, sunt sigure.
  • Oriunde ar fi, e bine să nu mergeți siguri, ci cel puțin în grupulețe de 2-3 persoane. 
  • E bine să începeți drumețiile dimineața devreme, și să fiți înapoi cel târziu la 16:00. 
  • Duminica veți avea parte de mai mulți oameni pe fiecare din trasee, căci columbienii sunt mari amatori. Dacă e bine (siguranță) sau rău (aglomerație) e la aprecierea fiecăruia. 

Echipament minim necesar

  • Bocanci de trekking. 
  • Pelerină de ploaie. 
  • Cremă de protecție solară. Bogota e la 2600 de metri, și soarele arde puternic deși nu-ți dai seama. 
  • În sezonul ploios, în zonele deparamo(aflate la peste 3000-3500 de metri) recomand cizmele de cauciuc în locul ghetuțelor de oraș numite bocanci de trek. Noroaiele sunt mari și multe părți sunt mlăștinoase. 

Și acum traseele:

Cascada La Chorrera



E cea mai înaltă cascade în trepte din Columbia, cu o înălțime de peste 500 de metri. Traseul trece și lângă o cascadă mai mică, plus o cărăruie prin pădurea tropicală, și o grotă. Zona e un parc de aventură, iar la intrare se poate face și camping.

Nivel: mediu. Traseul e în general drept, cu ușoare urcări și coborâri.

Altitudine și climă:în jur de 1800 – 2000 de metri. Nici prea cald, nici prea frig, cam 20 – 22 de grade.

Costuri:

Cu autobuzul dai cam 10.000 de pesos dus, tot atâta întors.

Intrarea în parcul de aventură La Chorrera: 8000 pesos.

Cum ajungi:

  • Transport în comun: există microbuze care pleacă din Bogota cu destinația Choachi (punct de pornire: stația de transmilenio Tercer Milenio). Șoferul vă lasă după o oră și jumătate la un drum secundar care se face pe stânga, undeva în dreptul unui anunț. De acolo, mergeți 4 km până la intrarea în parc. Traseul prin parcul propriu zis e de 2-3 ore. 

Rezervația Naturală Chicaque

Intrarea parcului e fix la buza unui hău de unde poți vedea văi, păduri și sate, dar mai ales pădurea tropicală deasă care ți se întinde la picioare. Cărarea coboară cam 800 de metri, și se împarte într-o mulțime de cărărui. E o rezervație privată într-una din puținele zone de pădure conservate chiar lângă Bogota. Iar cărările pietruite sunt vechile drumuri comerciale precolumbiene. 

Sunt multe trasee în Chicaque, și nu ajunge o zi pentru a le străbate pe toate.

Nivel: Mediu. Țineți minte diferența de nivel de 800 de metri, care odată coborâtă va trebui și urcată la final (deși se poate și călare sau cu jeepul).

Altitudine și climă:1500 – 2300 de metri. Nu e frig, dar nici cald. 22 de grade e o estimare prudentă. 

Costuri:

Transportul parcului (vezi mai jos ce înseamnă asta): 10.000 de pesos dus și tot atâta întors

Intrarea în parc: 17.000 de pesos în sezonul turistic și în weekend. 15.500 în restul anului.

Cum ajungi:

  • Transportul în comun: Intrarea în parc nu e aproape de nicio stradă principală. Duminicile, parcul organizează microbuze care te duc de la stația de transmilenio Terreros până la intrarea în parc. 
  • În timpul săptămânii, e nevoie ori de o mașină închiriată, ori de o combinație de microbuze publice și o jumătate de oră de mers.

Altele:

În parc se poate face camping, poți lua prânzul sau poți înnopta în căbănuțe. Se organizează și plimbări călare sau canopy deasupra pădurii. Prețurile nu sunt chiar ieftine totuși.

Lacul Guatavita


Lacul e unul dintre spațiile sacre ale comunității indigene Muisca, și în trecut în el aveau loc ritualuri de încoronare care ajunse la urechile spaniolilor s-au suprapus peste mitul El Dorado. Vizita e ghidată chiar de descendenții comunității muisca din Sesquile, care-ți povestesc despre mitologia lor, istorie și bineînțeles legenda lacului Guatavita.

Nivel: Ușor. De la intrarea în parcul natural o drumeție de aproximativ o oră vă duce prin pădure spre punctul de belvedere asupra lacului. 

Altitudine și climă:

În jur de 3100 de metri. Friguț. Și ploios.

Costuri:

Transportul dus-întors să fie vreo 30.000 de pesos (poate mai mult, poate mai puțin, n-am fost în ultima vreme)

Intrarea în parc e 22.000 de pesos pentru străini.

Cum ajungi:

Din Portal Norte se ia un autobuz spre sătucul Guatavita, un loc drăguț, cochet și scumpuț. Dar nu coborâți în sat, ci înainte, unde se bifurcă drumul. De acolo, ori așteptați un autobuz care ajunge până la intrarea în Parc, ori o luați pe jos și vă ajunge el, ori faceți autostopul. E bine să întrebați și orarul de întoarcere.

Rezervația Naturală Matarredonda

Peisaj exotic-andin. Adică paramo, un tip de ecosistem care în toată lumea se întâlnește doar în Columbia, Venezuela și un pic de Ecuador, la peste 3500 de metri. Misterios, ostil pentru unii, intim pentru alții. Ideal pentru iubitorii de cețuri perene.

Matarredonda e o rezervație naturală privată.

Nivel: Mediu. Nu atât din cauza urcării, diferențele de nivel nu sunt prea mari, ci a cantității de noroi, a terenului mlăștinos și a frigului. 

Altitudine și climă: În jur de 3600 de metri. Rece. E de gecuță și fular. 

Costuri:

Transportul în comun: 7000 de pesos dus, întors la fel.

Intrarea în parcul ecologic: 8000 de pesos.

Cum ajungi:

Ușor. Iei un autobuz spre Choachi de lângă stația de transmilenio Tercer Milenio (același autobuz care te duce spre La Chorrera). Îi spui șoferului să te dea jos la Matarredonda, drumul durează 40 de minute. Intrarea în parc e chiar la șosea.

Parcul Național Natural Chingaza

Chingaza e unul dintre cele mai frumoase și mai diverse parcuri naționale din Columbia, și sursa principală de apă potabilă a Bogotei. Parcul are mai multe intrări, și cinci cărări diferite care duc prin păduri pitice, la lacuri sau în zone în care se poate vedea căprioara cu coadă albă și ursul cu ochelari. Poți face un sector pe zi, care trebuie rezervat din timp.

Mai multe informații pe pagina oficială a Parques Nacionales.

Ca fapt divers, în Columbia parcurile naționale se numesc „parque nacional natural”. Dacă vedeți ceva ce e doar „parque nacional”, vorbim, în pur stil columbian, de un parc (național) de distracții.

Nivel: 

Mediu – avansat. Traseele nu sunt lungi, dar terenul mlăștinos le face grele.

Altitudine și climă:

E sus și frig. 3400-3800 de metri.

Costuri:

Intrarea în Parcul Național, pentru străini, e 51.500 pesos.

Transportul e mai scump, fiind nevoie de o mașină închiriată.

Cum ajungi:

Cu mașina personală sau cu o agenție.

Altele: 

Din cauza numărului de vizitatori zilnici limitat (la 40 sau 80 în funcție de traseu), trebuie obținut un permis de vizitare de la administrația parcurilor naționale în Bogota cu cel puțin 15 zile înainte de data vizitării (mail la: ecoturismo@parquesnacionales.gov.co). Mai ales dacă plănuiești să mergi în weekend. 

Cerro Quinini

Nu multă lume știe de el, fiind la două ore de Bogota, înspre sud. E un loc drăguț, pe alocuri spectaculos, în care se găsesc pietroglife și locuri ceremoniale precolumbiene, o pădure de stejari tropicali, și o vedere amețitoare asupra văii râului Magdalena.

Nivel: Ușor spre mediu. 

Altitudine și climă:

E o zonă de climă temperată, aflată la 1500-2100 metri deasupra nivelului mării.

Costuri:

Transportul costă cât închirierea mașinii, intrarea în Parcul Natural e 5000 de pesos.

Cum ajungi:

Și aici e bine să închiriezi mașină. Altfel, presupun că se poate ajunge din Tibacuy, localitatea cea mai apropiată, spre care există autobuze din Bogota.

Farallones de Sutatausa

Țin-te bine și nu ameți. O crestătură gigantică care te face să te gândești la tumultoasele evenimente geologice de acum câteva milioane de ani. De o parte hăul, de cealaltă – un plan înclinat. Și tu pe mijloc, ținându-ți echilibrul. Un selfie ar fi excelent, dar mai bine nu. 🙂

Nivel: Mediu. Urcarea nu-i multă. Echilibrul nu e nici el greu, terenul e mai complicat. 

Altitudine și climă:

În jur de 2800 de metri, cu o climă ușor răcoroasă, sau cel puțin mai răcoroasă decât în Bogota.

Costuri:

Singurul cost e transportul: 10.000 de pesos dus, plus întorsul.

Cum ajungi:

Din Portal Norte din Bogota iei autobuzul spre Ubate, îi spui șoferului să te lase la Farallones de Sutatausa, și de acolo în cinci minute ești la baza potecii.



Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.