close

Viata etc

Viata etc

Visez la un alt mod de a călători

IMG_6838-imp (1)
Un sat din Dobrogea nu are nici apă curentă și nu e nici racordat la rețeaua de canalizare în România anului 2017. Când am citit articolul, vroiam să scriu un scurt status pe Facebook, în niciun caz să-l includ pe blog, pentru că nu are nicio legătură cu călătoriile. După care mi-am dat seama că, din perspectiva mea personală, totul are de-a face cu călătoriile. Uneori ne închidem spectrul de posibile ieșiri dintr-o situație dificilă la soluțiile existente deja. În cazul de față, ipoteza implicită e că problema apei se rezolvă exclusiv prin racordarea la o infrastructură. Și că responsabil
Viata etc

Noul meu proiect din (de?) viață

P1180540-imp
Cred că a sosit timpul să vorbesc despre e motivul relativei mele absențe de pe blog din ultimele săptămâni (atât de lungă încât aproape mi-am uitat parola de acces). Pe scurt, am luat o decizie pe care încă încerc s-o procesez. Nu e niciodată ușor cu deciziile, mai ales cu cele importante, care ne pot schimba cursul vieții și ne dau un pic de teamă, dar zic și eu – filozofie de pahar – ce viață e aia în care n-ai luat niciodată o decizie de care ți-a fost frică și ai stat ca mototolul în casă gândindu-te dacă să
ColumbiaViata etc

12 idei de activități pentru un târg de carte creativ (latura fun a șoarecilor de bibliotecă)

FilboFeatured
Azi se termină ediția din 2017 a FILBO, târgul de carte de la Bogotá, și bineînțeles că nu m-am abținut și mi-am luat bilet pe trei zile. Dacă ar fi existat vreo variantă de abonament la tot târgul, al meu era. De ce-mi place mie la FILBO? Pentru că demonstrează că a fi șoarece de bibliotecă poate fi fun. FILBO e mai mult decât un târg cu o ofertă abundentă (nouă pavilioane), cu standuri cu design șmecher și lansări interesante. Are un program variat, interesant, și înțesat cu activități creative de promovare a lecturii în toate formele ei, cu evenimente despre diversitatea
Viata etc

În loc de început. De ce călătoresc.

P1150416
*Scris cândva prin 2012* Să tot fie câțiva ani de când, împinsă de review-urile entuziaste, am văzul primul meu film de Wong Kar Wai. In the mood for love. Filmul e de o expresivitate aparte și, dacă ar fi fost, să zicem, în franceză probabil aș fi fost fermecată și atât. Dar nu e. E în cantoneză, așa că pe la mijlocul peliculei mi-am dart seama că aveam parte de o experiență oarecum derutantă. Povestea se desfășura subtil, întrezărită printre imagini delicate și dialoguri sumare, și ochii mei erau vrăjiți. Însă urechile mele de europeancă erau consternate. Ceva nu se