close

Pe unde am umblat

ColumbiaViata etc

12 idei de activități pentru un târg de carte creativ (latura fun a șoarecilor de bibliotecă)

FilboFeatured
Azi se termină ediția din 2017 a FILBO, târgul de carte de la Bogotá, și bineînțeles că nu m-am abținut și mi-am luat bilet pe trei zile. Dacă ar fi existat vreo variantă de abonament la tot târgul, al meu era. De ce-mi place mie la FILBO? Pentru că demonstrează că a fi șoarece de bibliotecă poate fi fun. FILBO e mai mult decât un târg cu o ofertă abundentă (nouă pavilioane), cu standuri cu design șmecher și lansări interesante. Are un program variat, interesant, și înțesat cu activități creative de promovare a lecturii în toate formele ei, cu evenimente despre diversitatea
Peru

Jurnal amazonic (5) – Jungla din inima junglei

Iquitos_Latinoamericando_featured
În Mercado de Belen, piața cea mai mare din Iquitos, miroase a putred, a acru și a prăjit. Cumbii cântate la sintetizatoare ieftine zumzăie din boxele magazinelor, vânzătorii-și strigă marfa și cărăușii aleargă de colo-colo cu lăzi pline ochi. Mercid pășește repede printre băltoacele de fructe și legume în descompunere, noroi, și resturi de apă de ploaie, și se orientează prin labirintul de tarabe ca în propria bucătărie. Știe unde se găsește guanabana, ananas și cocona, unde stau vânzătorii de pește proaspăt scos din Amazon, unde se vând puii și unde ierburile de leac. În urma ei, Aurelia, soacra ei
Peru

Jurnal amazonic (4) – În anul 475 după Orellana

LatinoamericandoAmazon_featured
Suntem în 1541. Gonzalo Pizarro pleacă din Quito într-o o expediție cu peste două mii de oșteni, călăuze, robi indigeni, și mii de porci, vaci, lame și câini , în căutarea unui vis. Țara Scorțișoarei, tărâm mitic unde arborii de scorțișoară fac pădure și bogățiile (căci mirodeniile erau pe vremea aceea o cale spre prosperitate) sunt la îndemâna tuturor. După aproape un an de hălăduiri fără rezultat prin încâlcita junglă de la picioarele Anzilor, timp în care proviziile alimentare aproape s-au terminat, Francisco de Orellana se desprinde de expediție împreună cu un echipaj de cinzeci și șapte de oameni, și
Peru

Jurnal Amazonic (3) – O noapte în Santa Rosa

LatinoamericandoSantaRosa_featured
Debarcaderul din Santa Rosa e, descopăr, casa unei familii, și nu e pe piloni subacvatici cum îmi imaginam din barcă, ci e o plută. De cum ajung, un băiat mă abordează să-mi ofere cazare. - Unde? - Chiar aici la etaj. Camera („celula” ar fi de fapt cuvântul potrivit) e din lemn, mobilată sumar. Prin „mobilată” înțeleg un pat și o plasă de țânțari. Dar pare curată. O iau, că nu mai e mult până se întunecă și cine mai are chef de căutat hospedaje prin sat? E și infestată de ploșnițe, dar asta o s-o aflu eu mai la
ColumbiaPeru

Jurnal amazonic (2) – Cioburi de povești din Leticia

SantaRosa_featured
Departe în sudul cel mai sud al Columbiei, Leticia-i un oraș care dezamăgește iubitorii de majuscule. Niciun Conchistador, Libertador sau Mare Om de Stat n-a trecut pe aici. Marea Istorie a ocolit așezarea și nu și-a lăsat niciun Vestigiu prin ruinele ei. Când treci prin Leticia culegi doar cioburi de povești, cuvințele mici, bucățele de istorii despre oameni care ar putea fi ca tine dar nu sunt. Deschide bine ochii și urechile. Uneori eroii călătoriilor noastre nu trebuie căutați pe niciun soclu. Freddy Mundo Amazonico e la 7 kilometri de Leticia, și pot ajunge ușor cu autobuzul contra unui bilet
BraziliaColumbia

Jurnal amazonic (1) – Acasă e unde e cerul albastru

IMG_6142-imp
Înot printr-o mare de fulgi de porumb. De bulgări de spumă. De castele de vată. De pernuțe de bumbac. Sub mine, creștetul planetei acoperit de un păr creț, verde închis. Îmi vine să-l mângâi. Jungla compactă se deschide pe alocuri și din avion se întrezăresc din când în când cascade sau bancuri de nisip. Altimeri nimic. Verde cât văd cu ochii. Cât îmi pot imagina. Cât nu pot crede. Ore în șir. Și Amazonul. Aterizez în Leticia cu un bilet de avion dus-întors, o rezervare de două nopți la un hostel în centru, și o poezie de Juan Carlos Galeano
Columbia

Cartagena – Orașul, parcul de distracții. Anti-ghid de turism

Cartagena_featured
Ies din aeroportul din Cartagena, din aeroportul internațional din Cartagena, și mă trezesc catapultată direct în realitatea caraibiană. Muzică tare, ananas vândut pe stradă în felii, și microbuze vechi care gonesc smucit pe șosele fără semafoare. Cel care mă duce pe mine în centru să aibă vreo 40 de ani, scaune metalice și un șirag de abțibilduri lipite de parbriz. M-aș îngrijora, dar unul afiș deasupra oglinzii retrovizoare mă liniștește: se pare că Iisus e printre pasageri. Suntem safe. Dincolo de realitate, Cartagena plutește într-un nimb de clișee: perla colonială a Columbiei, destinație de basm, giuvaier arhitectonic, și pe tot
Columbia

Domnul Bibliomăgar

LaGloria
N-am crezut niciodată în călătoriile-vacanță, dictate de agențiile de turism, topurile de destinații de pe bloguri sau ofertele liniilor aeriene. Multă vreme le-am preferat călătoriile-explorare, descoperire, avântatul în necunoscut fără ghid turistic. În ultima vreme, mă regăsesc însă din ce în ce mai mult în călătoria-pelerinaj. Nu în sens religios, ci un pelerinaj personal la izvorul visurilor mele. Călătoria-omagiu la ideile în care cred, la locurile pe care le cinstesc și la oamenii care mă iluminează pe dinăuntru. *** Când era mic, Luis Humberto vroia să scrie o poveste despre un guayacan cu care se juca. Copacul avea o ramură
Columbia

Scrisoare din Mompox

mompox
Dragă jurnalule, Se zice că Simon Bolivar ar fi spus despre Mompox că nu există în realitate, ci doar în visurile noastre (conform unui roman de Garcia Marquez, sursă de încredere). Dacă e aşa, să ştii că nu m-am trezit din somn timp de patru zile. În vis mi s-au arătat pisici, oameni ducând colivii pe bicicletă, balansoare, Maleconul, case coloniale, egrete, vaci la apus, un circ, un fluture, peste de vânzare pe stradă, bule de săpun, oameni făcând baie în râul Magdalena îmbrăcaţi, motociclete, un violoncel semnat de Jordi Savall, un aurar care face peştişori de argint pentru că
Chile

Valparaiso și lumea

P1090904
Orașele lumii se împart în două categorii: cele care au fost fondate la un moment dat, și cele care nu au fost fondate. A fonda un oraș mi se pare o demonstrație de putere. Cineva vine cu un plan și decretează: aici voi locui eu, acolo vei locui tu, acolo va fi biserica și dincolo primăria, asta va fi strada pe care vei merge la lucru în fiecare zi, pâinea ți-o vei cumpăra de după colțul ăla. Orașul nefondat crește ca un fir de iarbă. Aici vreau să locuiesc eu, acolo vrei să locuiesti tu, hai să facem în mijloc
1 2 3
Page 2 of 3