close

Columbia

AfroFeatured_Latinoamericando
Columbia

Columbia inedită – Festivalul pieptănăturilor afro din Cali

    Columbia e mai mult decât „Narcos”. 21 mai, de exemplu, e „ziua afrocolombianității”, aniversarea abolirii sclaviei din țară. Ocazie numai bună să scriu despre festivalul pieptănăturilor afro din Cali, la care am fost anul trecut. *** Cum adică festival de pieptănături afro? Uite așa. Cum are Spania o luptă cu roșii și Delta Dunării un festival al ciorbei de pește, așa au ei festivalul pieptănăturilor. Fiecare cu ce-l definește. De ce în Cali? Pentru că cea mai mare concentrație de populație neagră în Columbia se găsește în două regiuni: coasta Paficicului și coasta Caraibelor. Cali e cel mai mare oraș din zona Pacificului (oarecum – nu-i pe coastă, dar e aproape). Cum de au hotărât să facă un
FilboFeatured
ColumbiaViata etc

12 idei de activități pentru un târg de carte creativ (latura fun a șoarecilor de bibliotecă)

Azi se termină ediția din 2017 a FILBO, târgul de carte de la Bogotá, și bineînțeles că nu m-am abținut și mi-am luat bilet pe trei zile. Dacă ar fi existat vreo variantă de abonament la tot târgul, al meu era. De ce-mi place mie la FILBO? Pentru că demonstrează că a fi șoarece de bibliotecă poate fi fun. FILBO e mai mult decât un târg cu o ofertă abundentă (nouă pavilioane), cu standuri cu design șmecher și lansări interesante. Are un program variat, interesant, și înțesat cu activități creative de promovare a lecturii în toate formele ei, cu evenimente despre diversitatea culturală din Columbia (țară cu aproape nouăzeci de grupuri etnice, în care se vorbesc peste șaizeci de limbi), concerte, expoziții.
SantaRosa_featured
ColumbiaPeru

Jurnal amazonic (2) – Cioburi de povești din Leticia

Departe în sudul cel mai sud al Columbiei, Leticia-i un oraș care dezamăgește iubitorii de majuscule. Niciun Conchistador, Libertador sau Mare Om de Stat n-a trecut pe aici. Marea Istorie a ocolit așezarea și nu și-a lăsat niciun Vestigiu prin ruinele ei. Când treci prin Leticia culegi doar cioburi de povești, cuvințele mici, bucățele de istorii despre oameni care ar putea fi ca tine dar nu sunt. Deschide bine ochii și urechile. Uneori eroii călătoriilor noastre nu trebuie căutați pe niciun soclu. Freddy Mundo Amazonico e la 7 kilometri de Leticia, și pot ajunge ușor cu autobuzul contra unui bilet de 1400 pesos și zece minute de plimbare, dar asta nu împiedică taximetriștii din stație să-mi bâzâie că e depaaaaaaarte,
IMG_6142-imp
BraziliaColumbia

Jurnal amazonic (1) – Acasă e unde e cerul albastru

Înot printr-o mare de fulgi de porumb. De bulgări de spumă. De castele de vată. De pernuțe de bumbac. Sub mine, creștetul planetei acoperit de un păr creț, verde închis. Îmi vine să-l mângâi. Jungla compactă se deschide pe alocuri și din avion se întrezăresc din când în când cascade sau bancuri de nisip. Altimeri nimic. Verde cât văd cu ochii. Cât îmi pot imagina. Cât nu pot crede. Ore în șir. Și Amazonul. Aterizez în Leticia cu un bilet de avion dus-întors, o rezervare de două nopți la un hostel în centru, și o poezie de Juan Carlos Galeano pe post de Lonely Planet. Voi sta o lună în Amazonia și n-am aproape nimic bătut în cuie. A nu
Cartagena_featured
Columbia

Cartagena – Orașul, parcul de distracții. Anti-ghid de turism

Ies din aeroportul din Cartagena, din aeroportul internațional din Cartagena, și mă trezesc catapultată direct în realitatea caraibiană. Muzică tare, ananas vândut pe stradă în felii, și microbuze vechi care gonesc smucit pe șosele fără semafoare. Cel care mă duce pe mine în centru să aibă vreo 40 de ani, scaune metalice și un șirag de abțibilduri lipite de parbriz. M-aș îngrijora, dar unul afiș deasupra oglinzii retrovizoare mă liniștește: se pare că Iisus e printre pasageri. Suntem safe. Dincolo de realitate, Cartagena plutește într-un nimb de clișee: perla colonială a Columbiei, destinație de basm, giuvaier arhitectonic, și pe tot parcursul anului valuri-valuri de turiști vin să vadă minunea, să-și facă selfie cu marea, să cumpere pahare de ananas și
LaGloria
Columbia

Domnul Bibliomăgar

N-am crezut niciodată în călătoriile-vacanță, dictate de agențiile de turism, topurile de destinații de pe bloguri sau ofertele liniilor aeriene. Multă vreme le-am preferat călătoriile-explorare, descoperire, avântatul în necunoscut fără ghid turistic. În ultima vreme, mă regăsesc însă din ce în ce mai mult în călătoria-pelerinaj. Nu în sens religios, ci un pelerinaj personal la izvorul visurilor mele. Călătoria-omagiu la ideile în care cred, la locurile pe care le cinstesc și la oamenii care mă iluminează pe dinăuntru. *** Când era mic, Luis Humberto vroia să scrie o poveste despre un guayacan cu care se juca. Copacul avea o ramură care, odată încălecată, îl suia până-n vârf. În trunchi își aveau casă furnici. În frunziș își făcuseră cuib păsări albastre.
mompox
Columbia

Scrisoare din Mompox

Dragă jurnalule, Se zice că Simon Bolivar ar fi spus despre Mompox că nu există în realitate, ci doar în visurile noastre (conform unui roman de Garcia Marquez, sursă de încredere). Dacă e aşa, să ştii că nu m-am trezit din somn timp de patru zile. În vis mi s-au arătat pisici, oameni ducând colivii pe bicicletă, balansoare, Maleconul, case coloniale, egrete, vaci la apus, un circ, un fluture, peste de vânzare pe stradă, bule de săpun, oameni făcând baie în râul Magdalena îmbrăcaţi, motociclete, un violoncel semnat de Jordi Savall, un aurar care face peştişori de argint pentru că aurul e scump, şi o căldură absolut paradisiacă (nu zic infernală, pentru că după cum ştii, din punctul meu de
1 2
Page 2 of 2