close

Anti-Calatorii

Anti-Calatorii

Despre triburi, popoare și viitor

Recent, din variate surse, mi-a venit în feed-ul de pe facebook o serie de fotografii. Poate le-ați văzut și voi, sunt douăzeci și două de portrete colective reprezentând grupuri de oameni din diferite unghere ale planetei, în costum tradițional pe fundalul geografiilor în care locuiesc. Imaginile sunt însoțite de un text, în care suntem îndemnați să admirăm aceste „remote tribes and village clans”, adică triburi îndepărtate și clanuri sătești, din lumea întreagă. Fotograful, Jimmy Nelson, a bătut lumea întreagă și în 2013 a scos și o carte cu popoarele indigene ale lumii, numită „Before they pass away”. „Înainte să se stingă” ar fi în românește? Fotografiile sunt, într-adevăr, foarte frumoase. Regizate, evident, așa că pe gustul unora și poate nu
Anti-CalatoriiColumbia

Cabo de la Vela. Despre întoarceri.

M-am întors. Sigur, nici nu fusesem plecată de fapt. De cealaltă parte a ecranului de laptop, viața mea bogotană continua între ploile abundente de primăvară și soarele puternic care face culorile să danseze pe stradă. Între temele de master și terminat prima ciornă a celei mai frumoase cărți de călătorie pe care am scris-o vreodată despre America latină. :P Între. În ianuarie am stat câteva săptămâni în Cabo de la Vela. Contraintuitiv. Mai fusesem acolo acum doi ani, dar doar două zile, că era graba mare. Ni se zice mereu să tot galopăm prin lume, azi în Kenya, mâine-n Kathmandu, poimâine pe Coasta de Azur, de parcă ăsta ar fi secretul fericirii, de parcă bifa ne face mai șmecheri, de
Columbia

Cartagena – Orașul, parcul de distracții. Anti-ghid de turism

Ies din aeroportul din Cartagena, din aeroportul internațional din Cartagena, și mă trezesc catapultată direct în realitatea caraibiană. Muzică tare, ananas vândut pe stradă în felii, și microbuze vechi care gonesc smucit pe șosele fără semafoare. Cel care mă duce pe mine în centru să aibă vreo 40 de ani, scaune metalice și un șirag de abțibilduri lipite de parbriz. M-aș îngrijora, dar unul afiș deasupra oglinzii retrovizoare mă liniștește: se pare că Iisus e printre pasageri. Suntem safe. Dincolo de realitate, Cartagena plutește într-un nimb de clișee: perla colonială a Columbiei, destinație de basm, giuvaier arhitectonic, și pe tot parcursul anului valuri-valuri de turiști vin să vadă minunea, să-și facă selfie cu marea, să cumpere pahare de ananas și