Cărțile lui 2019 (3)

Cărțile lui 2019 (3)

Hai să termin odată seria cu lecturile anului trecut, că acuși vine Crăciunul. Ce-am mai citit în afară de cărți din sau despre America Latină, cărți de călătorii, ecologism și natură? Într-o ordine aleatorie:

  • J.M. Coetzee – Summertime

Coetzee forever. O autoficțiune (?) care urmărește tinerețea și viața sentimentală a unui singur personaj, principal, antipatic. Chiar el. După moartea unui oarecare scriitor numit „John Coetzee”, un biograf intră în contact cu câteva femei importante din viața lui, în încercarea de a-i reconstitui tinerețea. Descoperă un ins stângaci, taciturn, lipsit de compasiune, complexat. Cartea e un exercițiu dureros, onest dar în același timp burlesc. Coetzee se joacă cu reacțiile tale ca cititor: eu m-am trezit pendulând în continuu între nevoia de a dezvolta o anumită empatie față de personaj și repulsia pe care mi-o provocau poveștile, căutam un fel de erou, că așa ne-au învățat arhetipurile și comentariile literare. Dar eroul nu apărea, ci doar un anti-erou pe care scriitorul încerca din răsputeri să mi-l facă antipatic și reușea și nu reușea în același timp. Poate una dintre cele mai frumoase cărți pe care le-am citit anul trecut.

  • Patti Smith – M Train și Devotion

Ocazie cu care am descoperit că-mi place Patti Smith și ca muziciană și ca scriitoare. Intensitatea, sinceritatea ei. Dintre cele două, M Train mi-a plăcut mai mult, și văd că a fost și tradusă în românește. Drăguț fragmentul de pe Scena9, dar tot versiunea în original o prefer.

  • Twyla Tharp – The Creative Habit: Learn it and use it for life

Mărturisesc că-mi vine să mă urc pe pereți atunci când văd recomandări de cărți despre creativitate scrise de câte un „guru” de management sau productivitate, sau căruia nimeni nu i-a văzut rezultatele *creative*. (Sunt o grămadă de cărți din astea pe site-uri de biznis). Dacă tot citesc despre subiect, măcar să-mi deschidă o fereastră înspre procesul creator al vreunui artist, nu?

De asta am luat la citit cartea Twylei Tharp, o una dintre cele mai importante coreografe din Statele Unite. The Creative Habit oferă exerciții, experiențe de viață și gânduri fel de fel despre dans, mișcare și cum îți vin și execuți ideile noi.

  • Michael Taussig – I Swear I Saw This: Drawings in Fieldwork Notebooks, Namely My Own

Taussig e un antropolog. Important. Ușor rebel, îmi imaginez un fel de Anthony Bourdain al antropologiei, dar poate mintea mea face prea multe asocieri. Temele lui predilecte sunt pe undeva pe la răscrucea între spiritualitate, violență, capitalism, colonizare, magie, Walter Benjamin și țara mea de corazon, Columbia. E cunoscut în cercurile antropologice de aici, dar în alte părți mai puțin, fiind destul de academic.

Academic, academic, dar nu stufos. Scrie extraordinar de bine, și I Swear I Saw This e o cărticică subțire despre luatul de notițe, desene, scrisul în jurnale și carnețele. Savuros.

  • Rebecca Solnit – Wanderlust: A History of Walking

Solnit e una dintre scriitoarele mele preferate. Top 5. Feministă. Eseuri superbe. Vreau să fiu ca ea. Wanderlust, o carte despre mersul pe jos, și ce ne învață el despre om.

  • Alastair Bonnett – Unruly Places: Lost Spaces, Secret Cities, and Other Inscrutable Geographies

Titlul zice tot: spații pierdute, orașe secrete, geografii inscrutabile. Mai exact o parte din colecția de locuri neobișnuite adunate de Alastair Bonnett, geograf. Între ele: o insulă australiană inexistentă, deșertul care înainte a fost marea Aral, un oraș închis din Rusia construit cu unicul scop de a fabrica un reactor nuclear, The World – cel mai exclusivist vas de croazieră din lume și strada Mureș Nr. 4, București, unde în 2003-2005 a funcționat un sordid centru de tortură al CIA.

  • Jonathan Franzen – Freedom

Ce să mai zic de Franzen, sau de Freedom? Nimic, că doar doldora de traduceri și laude pe care le primește vorbesc de la sine. The Great American Novel, care atinge extraordinar de bine o mulțime de teme ale lumii anilor 2000.

  • Chinua Achebe – O lume se destramă

Durerea colonizării, povestită de către cei colonizați. Literar, nu m-a impresionat prea mult, dar se poate să fie traducerea. Cine știe. Altfel, pentru a înțelege drama umană a colonizării, aș face-o lectură obligatorie la Școala Imaginară a Adulților Iubitori de Lume. 



Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.