Cărți – „Desculță în Amazon”, de Luminița Cuna

Cărți – „Desculță în Amazon”, de Luminița Cuna

Știam de cartea Luminiței Cuna încă dinainte să vin în țară în decembrie, și a fost prima pe care am cumpărat-o. Mi s-a părut că „Desculță în Amazon”, apărută anul trecut la editura Paralela 45, a trecut ușor pe sub radarele multora de pe la noi (cât le captez și eu, de la ceva mii de kilometri și un ocean depărtare), și zău dacă înțeleg de ce, având în vedere frumusețea cărții și ineditul aventurilor Luminiței. Citind, mai pe Clujwebstory, mai din interviul pe care l-a dat lui Desiree Halaseh în seria Femei pe Drum, de peripețiile ei, abia așteptam să aflu mai multe despre ele într-o carte.

„Desculță în Amazon” relatează o serie de călătorii prin Amazonia ecuadoriană, în două comunități etnice: quichua și huaorani. Ca o paranteză, Amazonia, așa omogenă cum ne-am imagina-o de la depărtare, adăpostește azi o mulțime de comunități: există populații metise, urmași de emigranți, și popoare indigene fel de fel, iar cele două pe care le vizitează Luminița n-ar putea fi mai diferite. Quichua, cu o istorie mai lungă de colonizare și contact cu lumea albă și metisă, locuiesc chiar la poalele versantului estic al Anzilor, și cultura lor a înglobat timp de secole influențe de origine europeană. Huaorani, pe care quichua înșiși îi considerau „necivilizați” acum o jumătate de secol, au trăit mai mult timp într-o relativă izolare în adâncul junglei, și au fost contactați recent, în a doua jumătate a secolului XX.

Cartea începe oarecum timid, ca stil și experiențe, căci de la New York, unde locuiește autoarea, și până în inima Amazonului nu-i așa ușor de ajuns. Și nu mă refer doar la transport ci la distanțe emoționale și umane. Adică răspunsul la întrebarea ce facem, cum percepem, ce gândim și cum ne raportăm la diferențele radicale, durează. Cere timp de reflecție, încercări, greșeli și noi încercări.

Prima parte povestește câteva vizite într-un sat quichua, unde Luminița și prietena ei Liana ajung în repetate rânduri: întâi ca turiste, apoi cu trecerea anilor o legătură mai puternică se înfiripează între ele și gazdele lor. Sunt invitate la petreceri, ajută cu treburi, una alta, și am crede chiar că au ajuns să se împrietenească cu mica comunitate, dacă diferențele culturale n-ar lovi din plin.

Capitolul l-am citit pe îndelete: descrierile Luminiței mi se împleteau cu propriile amintiri din lumea amazonică, teritoriul mi-era oarecum familiar, dar și el diferit pentru cineva care nu a avut privilegiul să pună piciorul în Amazonia.

Dar peripețiile în comunitatea quichua pe care Luminița și prietena ei au vizitat-o repetat o pregătesc și ne pregătesc și pe noi pentru ceva și mai îndepărtat, mai misterios și mai diferit: călătoriile în comunitățile huaorani.

Partea a doua devine brusc mai interesantă: acțiunea mai alertă, aventurile mai inedite, stilul mai poetic, comentariile uneori mai profunde, alteori mai amuzante și întreg amalgamul incredibil de captivant. Luminița ne relatează călătorii pe râuri – inclusiv în teritoriul unor indigeni necontactați – ceremonii, vânători, momente plăcute și nu prea. Dar chiar și episoadele de zi cu zi sau cele care în alt context n-ar avea nimic special (urcarea unei râpe mâloase) devin numai bune de povestit.

Am devorat partea a doua a cărții (aproape 200 de pagini) în câteva ore și aș spune mai mult, dar e păcat să povestesc frumusețe de jurnal de călătorii. „Desculță în Amazon” e o carte de călătorie cu câte un pic pentru fiecare, fie că vrem să citim despre aventuri, sau despre America de Sud, sau despre lumea de azi, cu bogăția ei. O recomand din toată inima și sper mult că va veni și continuarea.



Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.