close
Columbia

Bogota în 5 locuri mai puțin știute

Bogota, cu griurile ei nuanțate, cu cărămiziul blocurilor construite în ultimele două decenii. Bogota, cu aglomerația din Transmilenio, cu aroganța ei de capitală tropicală aflată mai presus (cu două mii șase sute de metri mai presus) de Columbia caldă. Bogota, artiștii ei triști, librăriile și bibliotecile invadate de cărți de toate felurile, burnița de după-masă, soarele de dimineață ce anunță ploaie, curcubeele peste munți, vânzătorii ambulanți de mango verde, de cafea, de chontaduro, de canelazo, de salată de fructe, de obleas, Bogota în care seara străzile miros a ceai fierbinte și jumări.

***

Îi admir și-i invidiez pe cei care trec prin Bogota și le place, pentru că eu nu reușesc. Mi se trage de acum vreo zece ani, de dinainte să ajung în America de Sud, de dinainte să visez la Columbia, de dinainte să-mi închipui măcar posibilitatea de a pleca din țară. De când am citit A trăi pentru a-ți povesti viața, de Gabriel Garcia Marquez.

Lui Gabo nu-i plăcea capitala. Om de pe coasta Caraibelor, unde viața se scurge în adierea brizei de decembrie și sunetul misterios al gaitelor (un fel de flaut tipic zonei), a fost nevoit să locuiască în Bogota câțiva ani în tinerețe, lucrând – cu mult înainte să devină celebru – în redacția ziarului El Espectador. Decenii mai târziu, în autobiografia scrisă la bătrânețe, încă vorbea despre oraș în termeni nu foarte laudativi, descriindu-l ca un loc friguros, cufundat într-o ploaie eternă, în care temperatura nu trece niciodată de 17-18 grade și locuitorii umblă veșnic înfofoliți în pardesiuri negre.

Ăsta a fost primul meu “contact” cu Bogota. Datorită lui, am scos cu desăvârșire capitala Columbiei de pe lista de locuri prin care mi-aș dori să trec. Dar socoteala de acasă e fix invers cu cea din târg, și iată-mă-s.

E drept că încălzirea globală și-a făcut treaba în jumătatea de secol care a trecut de când Garcia Marquez a plecat din Bogota. Azi temperaturile se ridică, în sezoanele de caniculă, și la 22-23 de grade la prânz. Capitala a crescut exponențial cu milioanele de oameni ajunse aici din cauza violenței din țară sau a posibilităților economice, și cu ei paleta de culori a ținutelor bogotanilor s-a diversificat cât de cât. Dar chiar și așa, rămâne pentru mine un oraș trist, grăbit, alternativ și conservator în același timp, în care viața – departe de a fi o încântare – e mai degrabă o luptă continuă.

Cred că o percepție similară au mulți călători care vin în Columbia, dar decid să evite capitala. Nu are, și pe bună dreptate, cea mai bună reputație.

Există totuși colțuri din Bogota în care evadez în zilele însorite și încerc să uit de smog și claxoane. Sunt spații care mă poartă în câte un altundeva și mă fac să cred că am luat un avion, sau un autobuz, sau o mașină a timpului. Nu-i ironic că uneori locurile preferate dintr-un oraș sunt tocmai cele care te transportă altundeva? Unele dintre ele sunt destul de cunoscute străinilor, altele nu tocmai, dar re recomand tuturor care vin prin zonă și-mi cer sfatul.

Quinta de Bolivar

E o casă-muzeu de la poalele munților care a fost într-un anumit moment al istoriei proprietatealibertadoruluiAmericii Latine. Dar nu atât casa-mi place mie, cât splendida grădină-parc ce o înconjoară, cu flori colorate și copaci caracteristici unei păduri tropicale de mare altitudine ce fac din Quinta de Bolivar o mini-junglă în plin centru urban.

Intrarea se plătește, dar e gratuită duminica.

Teusaquillo și La Soledad

Când m-am mutat în Bogota, aici am locuit. Într-o casă veche în stil Faux-Tudor, atât de londonez și în același timp atât de bogotan, cu pereți groși de cărămidă și acoperișuri țuguiate ce se potrivesc de minune cu vremea englezească. E un cartier ușor boem, cu alei umbroase și mult verde, cu cafenele drăguțe în Parkway, librăria Casa Tomada, o galerie de artă stradală, centrul cultural Casa Kilele care organizează de toate de la piețe agroecologice până la concerte și ateliere de arte. Cu begonii, miros de crin noaptea și păsări colibri în copaci. Numai bun de plimbări.

Biblioteca Virgilio Barco

Una dintre cele mai fotogenice clădiri ale celui mai cunoscut arhitect columbian, Rogelio Salmona. Când ajung pe acolo și e soare, fac poze. Când vine ploaia, mă refugiez în sala de lectură – accesul e liber.

Muzeul Colonial

N-aș fi crezut că în spatele peretelui auster de piatră care mărginește îngustul trotuar de pe carrera 6 se află ceva de interes. Doi ani de zile l-am ignorat și nici prin gând nu mi-a trecut să-l pun pe listă. În apărarea mea, cei doi ani de zile muzeul a fost închis pentru renovări. S-a deschis anul trecut, și într-o duminică neavând ce face, i-am dat o șansă. Surpriză – expoziția e excelentă, deloc plictisitoare, iar grădina interioară e încântătoare.

Duminica, muzeul e gratuit ca (aproape) toate din Bogota.

Cerro Guadalupe

Când vine vorba de panorame, cel mai celebru e muntele Montserrate, cunoscut de către toți, care apare în toate cărțile poștale și ghidurile turistice. Dar Bogota are doi munți tutelari, nu unul, și Cerro Guadalupe veghează și el de printre cețuri, cu o vedere și mai frumoasă decât Montserrate (e mai înalt) și o porțiune de pădure de pini pe care o urc pe jos dacă iau autobuzul normal, nu un express.

Tags : BogotaColumbiaghid de călătorieoraserecomandarisfaturi
Paula

The author Paula

După nouă luni de călătorie cu rucsacul în America de Sud în 2012, am luat o decizie: aici e de mine. Simplu și fără regrete. Sunt în Columbia de doi ani, călătoresc cât mă lasă viața, învăț dansuri cubaneze, și visez la Amazonia.

4 Comments

Leave a Response