4 filme despre noi

4 filme despre noi

De 8 martie, las aici patru filme (columbiene) cu, de și despre niște fete. Patru cineaste care au făcut patru filme despre feminitate, în tot atâtea locuri ale unei singure țări. Vroiam să public o listă cu recomandări cinematografice mai de mult. Ironia face că atunci când am încropit-o nici nu plănuiam să fie la feminin. Doar când mi-am aruncat a doua oară ochii pe foaie am observat tematica comună. 

Sunt povești despre ciclicitatea care ne definește, complexitatea care ne străbate, trupurile și mințile noastre schimbătoare, desper infinitele moduri de a simți lumea de pe malul XY al vieții. Personal, îmi place să le ascult pentru că îmi permite să aflu, să întreb, să mă privesc. Hai să începem să vobim mai mult despre (și între) noi.

Virus Tropical

Al treilea copil al unei ghicitoare ecuadoriene și a unui fost preot catolic din Columbia, Powerpaola a venit pe lume din încăpățânare. Mama ei își legase trompele uterine de mult, așa că la venirea grețurilor și a vărsăturilor medicii dădeau din umeri: însărcinată? Imposibil, trebuie să fie vreun virus tropical.

Sigur. 🙂

După nouă luni, virusul s-a născut, a crescut, a crescut în Quito și acum locuiește la Buenos Aires, unde desenează comics și în 2017 și-a lansat primul lung-metraj de animație, alb-negru. Nu-s mare amatoare de animație, așa că nu aveam mari speranțe când am intrat în cinema, dar filmul e dinamic, nonconformist, are nerv și câștigă premiul publicului la aproape toate festivalele de film unde ajunge.

Virus Tropical e povestea unei fete care crește printre jocuri de copil, un tată cam bleg, o servitoare care-și face o operație estetică, o mutare în Cali, nopți în baruri tropicale cu focuri de armă, complexe de adolescență, bullying de liceu, îndrăgostiri, dezamăgiri, marțieni și muzică. Umor negru, Ecuadorul anilor 80, Columbia anilor 90. Rock.

Jericó. El infinito vuelo de los días

În Jericó, orășel columbian din zona cafelei, culoarea e un stil de viață. O găsești pe case, autobuze de lemn, biserici, florile din ghivece și copaci și, aflu din filmul Jerico. El Infinito vuelo de los dias, în intimitățile odăilor. 

Catalina Mesa, o realizatoare de film care locuiește în Medellin, a venit acum câțiva ani pe urmele bunicului ei. Planul era de a face un documentar despre latura feminină a orășelului, așa că luni de zile a intrat în intimitatea câtorva dintre cele mai interesante, pasionante și excentrice doamne ale regiunii. Rezultatul, un documentar roz cu un aer ușor desuet, prezintă o atmosferă cu parfum de tinerețe de bunic, în care tihna, cochetăria și devoțiunea religioasă se îmbină cu amintiri amare de trădări, omoruri, dispariții.

Pereți plini de rozarii, draperii de brocart, jocuri de cărți, machiaj abundent, mașini de tocat porumbul. Tango.

La eterna noche de las doce lunas

Pili are doisprezece ani și prima menstruație. Vremea în care se mai juca cu păpușile de lut tocmai s-a încheiat. O așteaptă o noapte lungă, de un an, în care va fi închisă într-o încăpere fără ferestre, cu firicele de lumină pătrunzând prin crăpăturile dintre nuielele tavalului și cărămizile de chirpici. În toată perioada aceasta ea niciun bărbat nu va putea s-o vadă. Singurele persoane pe care le va vedea sunt bunica și mătușile ei. Împreună, o vor învăța să țeasă, să desclușească motivele tradiționale pe care păianjenul mitic Walekeru le-a încredințat poporului Wayuu, să-și înțeleagă corpul, viața și rolul în lume ca femeie și viitoare protectoare a clanului ei.

Documentarul, realizat de Priscilla Padilla, oferă o mărturie vizuală asupra celui mai important rit care marchează trecerea de la fată la femeie în lumea indigenilor Wayuu din nordul Columbiei.

Umbră, țesături, mâini dibace, rituri de trecere, ocru, penumbră, dans. Muzica deșertului.

PS: Filmul nu e lipsit de controverse: deși realizatoarea a avut consimțământul familiei (cum să nu-l aibă?), mulți wayuu s-au simțit lezați de rezultatul final, simțind că e o privire indiscretă asupra unei perioade mult prea intime pentru a putea fi dezvăluite.

La eterna nochese poate vedea prin streaming (fără subtitrări în engleză) în mod gratuit pe site-ul RetinaLatina. Uitați-vă fără să judecați, cu mintea deschisă. 

PPS: Vine în curând cinematografe alt film excelent despre cultura wayuu: Birds of Passage!

Amazona 

Anii 50. Valerie Meikle, o tânără englezoaică, emigrează în Columbia pentru a se căsători cu bărbatul vieții ei. La început mariajul merge bine, și familia e întregită de două fete. Apoi survine divorțul, o altă căsnicie, o viață de hippie, alți doi copii și multă libertate.

Amazona e povestea acestei vieți ieșite din comun din perspectiva fetei mai mici a lui Valerie, Clare. Însărcinată, Clare se pregătește pentru un nou început și simte nevoia clarificării relației cu mama ei. O urmărește, o întreabă, o iubește, încearcă să înțeleagă motivațiile interioare ale persoanei care i-a dat viață. E un documentar care aduce în discuție echilibrul fragil între egoism, grijă, libertate și jertfă de sine, care se întreabă care e limita dintre iubire și nepăsare, care încearcă să clarifice relația niciodată simplă cu părinții pe care-i avem și cu părinții care vom fi.

Albume de familie, vâslit, înregistrări vechi, un șarpe boa, anticipare, un vulcan destructiv, pătrunjel, uitare, Amazon.



Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.